SOMNUL SI VISELE

LA FEL DE NECESAR CA SI AERUL
Somnul este o necesitate primordiala, chiar daca ne rapeste o
treime din viata. El se dovedeste tot atat de neinlocuit ca aerul, ca apa si ca hrana. Lipsa de somn ucide chiar mai repede decat lipsa hranei. Daca un caine moare dupa 14 zile de stare treaza continua, experientele au demonstrat ca dupa 100 pana la 200 de ore de lipsa de somn, omul prezinta dereglari importante la nivelul intregului organism. In ceea ce priveste durata somnului, ea difera de la o varsta la alta. Daca la noul nascut este de douazeci de ore, la adult se ajunge la sapte-opt ore.

UN FENOMEN FIZIOLOGIC NATURAL
Datorita caror factori dormim? In legatura cu aceasta au fost vehiculate mai multe teorii. Astfel, prin 1929, psihofiziologul Hess atribuia alternatia veghe-somn antagonismului dintre doi centri, aflati, unul in hipotalamusul posterior. Acest punct de vedere este insa combatut de catre Pavlov, care sustine ca somnul este o inhibitie a centrilor nervosi superiori. Mai tarziu, Moruzzi si Magoun evidentiaza rolul esential al formatiei reticulate la mentinerea starii de veghe. In consecinta, somnul apare, dupa Moruzzi, ca un efect al deconexiunii functionale a formatiei reticulare, iar experientele cele mai recente, asa dupa cum vom vedea din explicarea ilustratiilor, pun in evidenta zone hipnogene in bulb, talamus, hipotalamus. Stimularea acestor zone inhiba formatia reticulara si produce somnul.

Visul ne insoteste toata viata. In plin somn, inconstientul se intrerupe si constiinta noastra ia act asa, pe neasteptate, in mod pasiv si imprevizibil, de o suma de viziuni, de trairi foarte asemanatoare, dar si foarte deosebite de ceea ce ni se intampla in stare consitenta. In desfasurarea acestei trairi a frapat intotdeauna marea ei diversitate. Uneori, putem visa mult, alteori putin si chiar deloc. Mai mult, visul poate fi "lung" sau "scurt", putem visa in fiecare noapte, sau numai din cand in cand, putem avea un singur vis, doua vise sau mai multe. Acesta ete aspectul cantitativ al visului. Cat priveste latura lui calitativa, avem in vedere ca visul poate fi "vag" sau "viu", coerent sau incoerent, omogen sau neomogen, logic sau absurd, placut sau neplacut. Cand e neplacut zicem ca avem cosmaruri. Bipolaritatea visului are insa numai un caracter abstract si didactic, deoarece de cele mai multe ori visul cuprinde simultan si succesiv caracteristici contrarii, adica el poate avea si coerenta si incoerenta si logica si absurditate si claritate si neclaritate

GANDIREA CREATIVA

Gandirea creativa a fost definita de catre J.P. Guilford, ca un „mozaic” de aptitudini creative, discrete masurabile prin teste specifice), interactionand in situatiile reale, explicand diferentele individuale : (1) sensibilitate la probleme,(2) fluiditate, (3) flexibilitate, (4) originalitate, (5) elaborarea gandirii


Sa presupunem ca te afli intr-o situatie dificila si cauti motivatia necesara ca sa o depasesti plecand de la ceea ce cunosti. Daca nimic din ceea ce cunosti nu iti poate fi de folos, deoarece modelele tale de gandire nu se potrivesc cu problema care te preocupa, prima tendinta este sa renunti.

Intr-un asemenea caz, doar gandirea creativa iti poate permite sa parasesti "calea batatorita" si sa urmezi altele noi. Cultivandu-ti gandirea creativa, devii mai capabil sa gasesti idei noi atunci cand toate usile ti se par inchise. Nu in ultimul rand, ea are un rol esential in construirea unei motivatii proprii.

Iata ce inseamna a avea o gandire creativa:

Sa te indepartezi momentan de datele concrete ale problemei pe care doresti sa o rezolvi, pentru a reveni mai tarziu asupra ei si a o privi din alt unghi; in felul acest , iti faci timp ca sa gasesti "alte cai" de abordare a problemei;


Sa iei in considerare faptul ca pentru fiecare problema exista un numar mare de solutii; cu cat strangi mai multe solutii posibile, cu atat e mai probabil sa gasesti o rezolvare optima;


Chiar daca o idee ti se pare la inceput total nepotrivita cu problema de rezolvat, n-o respinge; pastreaz-o ca varianta, caci s-ar putea sa te inspire mai tarziu;


Cand in minte iti apar imagini in timp ce te gandesti la solutionarea problemei, sa stii ca nu sunt intamplatoare; poate fi interesant sa descifrezi ce vrea sa-ti spuna fiecare imagine;


Evita sa critici orice idee noua.

INTELIGENTA EMOTIONALA

Ce este Inteligenta Emotionala?
Inteligenta Emotionala este formata din 4 elemente:

* Intelegerea mai buna a propriilor emotii
* Gestionarea eficienta a propriilor emotii si crestere semnificativa a calitatii vietii
* Intelegerea mai buna a celor din jur si o convietuire cu un grad de confort ridicat
* Crearea de relatii mai bune la toate nivelele cu cei din jur si cresterea productivitatii si a imaginii personale

Conform cercetarilor statistice, competenta emotionala este de doua ori mai importanta decat abilitatile tehnice sau intelectuale. Dezvoltarea inteligentei emotionale reprezinta intelegerea si gestionarea emotiilor pentru a crea relatii armonioase cu cei din jur.

Componente ale Inteligentei Emotionale
Auto–Constientizarea
* Determinarea punctelor forte si a limitarilor
* Constientizarea emotiilor si a efectelor acestora asupra comportamentului, precum si de impactul acestora asupra celorlalti.
* Analiza comportamentului dinr-o perspectiva introspectiva.

Managementul Emotiilor
* Obtinerea abilitatilor de a face fata in mod eficient stresului si frustrarii.
* Sa fii flexibil si sa doresti sa te adaptezi la schimbare.

Imaginea proprie si Auto–motivarea
* Dezvoltarea unui simt de autoevaluare si increderea in abilitatile de a face fata cererilor.
* Motivarea prin factori interni precum nevoia de realizare si nevoia de dezvoltare personala.

Abilitati sociale
* Ascultare activa
* Intrare in raport cu ceea ce simt ceilalti
* Prevenirea unei influente negative a factorilor emotionali asupra capacitatii de ascultare
* Asertivitate
* Gestionarea conflictelor

Beneficiile Inteligentei Emotionale
* Performante marite
* Motivatie imbunatatita
* Inovatie sporita
* Incredere
* Leadership si management eficient
* Munca in echipa excelenta

ANALIZA DE URINA

Primul produs biologic care s-a analizat in vederea punerii unui diagnostic a fost urina. Inca de acum 3000 de ani, medicii din antichtate stiau sa examineze urina si pe baza caracterelor sale fizice (cantitate, culoare, limpezime, sange, cheaguri, spuma, sediment) stabileau diagnosticul si chiar prognosticul bolilor.

Proprietatile fizice ale urinei:


Culoarea urinei normale este galbuie sau rosiatica. Ea este mai inchisa la culoare cand este foarte concentrata sau dupa consumul unor medicamente (piramidon, antinevralgice, tetraciclina, albastru de metilen, etc.). In bolile insotite de eliminarea sangelui in urina, urina are o culoare rosie murdara. Iar in bolile de ficat cu icter, bila trecand in sange se elimina prin urina producand o culoare bruna-negricioasa (ca berea neagra). Si o serie de alimente ca: sfecla, varza rosie, bomboanele colorate, etc. pot sa modifice culoarea normala a urinei.

Mirosul urinei este specific. In infectiile urinare care duc la fermentarea urinei, mirosul este caracteristic de amoniac sau de gunoi de grajd. Unele alimente sau medicamente aromate care se elimina prin urina pot sa-i imprime acesteia mirosuri aromate. Urina bolnavilor de diabet poate mirosi a acetona, iar a alcoolicilor a alcool.

Transparenta este caracteristica urinei proaspete; dupa cateva ore de la urinare se poate tulbura, mai ales daca este tinuta la rece. Acest lucru se datoreaza precipitarii (solidificarii) sarurilor minerale care se gasesc in mod normal dizolvate in urina si nu constituie simptomul vreunei boli asa cum cred unele persoane. Dar daca urina proaspata, calda este tulbure atunci poate fi vorba de o infectie (puroi si mucus) de o hemoragie sau de un consum foarte mare de produse bogate in calciu (lapte, branza) ori de carne.
In cazul unei urine cu sange, se pot vedea plutind cheaguri cu sange. Pentru a putea aprecia daca urina este clara sau tulbure trebuie sa fie examinata intr-o sticla sau eprubeta necolorata.


Proprietatile chimice ale urinei:


Albumina din urina (albuminuria)
Zaharul sau glucoza din urina (glucozuria sau glicozuria)
Corpii cetonici din urina (cetonuria)
Pigmenti biliari
Urobilinogenul
Alte componente ale urinei

SISTEMUL LIMFATIC

Sistemul limfatic reprezintă totalitatea ganglionilor, vaselor şi a altor corpuri limfatice (care transportă limfă), care participă la schimbul de substanţe şi este legat de sistemul circular şi sistemul imun. Acest sistem de organe este propriu mamiferelor.

STRUCTURA
Este alcatuit din:Timus
Ganglion limfatic
Vas limfatic
Splină

Ganglionii limfatici sunt noduli situati pe traiectul vaselor limfatice. Aceste vase dreneaza tesutul interstitial. Un ganglion cuprinde o capsula si numeroase globule albe, sau limfocite, pe care le produce. Exista ganglioni superficiali, intre care cei mai importanti sunt situati in plica inghinala, subaxilar si de fiecare parte a gatului, si ganglionii profunzi, localizati in pelvis, in lungul aortei si in hilurile pulmonare. Provenite din toate partile corpului, vasele limfatice converg spre ganglionii limfatici, apoi se reunesc in vase de calibru din ce in ce mai mare. Ele sunt, in general, vase satelite ale vaselor sangvine. Principalul vas limfatic este canalul toracic care ia nastere in abdomen apoi isi urmeaza drumul pana in varful trunchiului, unde se varsa in confluenta venoasa jugulo-subclavie stanga, de la baza gatului.
Ganglionii limfatici permit multiplicarea limfocitelor T si B ajunse la maturitate dupa formarea lor in maduva osoasa si timus. Ei au un important rol de releu in cursul raspunsului imunitar. Vasele limfatice asigura circulatia acestor celule deversandu-le in circulatia venoasa. Ele dreneaza, de asemenea, celulele sangvine si proteinele mari recuperate dupa iesirea lor din vasele capilare si transporta grasimile absorbite de catre intestin in cursul digestiei.

CELULE STEM

Celula stem (denumită şi celulă suşă) este definită ca o celulă care, prin diviziune, produce două celule ce au capacitatea de a rămâne în stadiul de celulă stem (păstrând astfel caracterul nediferenţiat) sau de a se diferenţia în urma unor diviziuni succesive. În acest fel, celula stem se poate divide fie simetric (caz în care rezultă fie două noi celule stem, fie două celule diferenţiate) (Imagine,stadiul 1), fie asimetric (rezultând o celulă stem şi o celulă diferenţiată) (Imagine,stadiul 2). Capacitatea celulei stem de a da naştere unei celule identice se numeşte auto-înnoire (self-renewal), iar cea de a da naştere unor alte tipuri de celule se numeşte diferenţiere.